“Hy everybody, my name is Ava. My demon was exorcised on tuesday…”

Filme despre posedari s-au tot facut, dar nu-mi aduc aminte sa fi vazut ceva care preia subiectul acolo unde se termina de obicei- exorcistul reuseste sa scoate demonul – the end – si sa analizeze ce se intampla cu victima dupa ce a scapat de demon, deci din start premiza Ava’s Possession era promitatoare.
Din pacate regizorul, care e si scenarist, nu se hotaraste ce fel de film vrea sa faca – Ava’s Possession nu-i nici comedie, nici thriller, nici supranatural, dar nici un mix reusit, scenariul o ia razna de tot, insirand fara vreo noima tot felul de clisee. Are totusi si cateva parti bunicele si e fun pe alocuri.
Prin urmare o avem pe domnisoara Ava, care incearca sa refaca un puzzle complicat – ce s-a intamplat cu ea timp de o luna, cat a fost posedata. Pentru asta, Ava face slalom prin baruri, sedinte de aa pentru posedati, cabinete de psihiatri, psihologi, pesti si prostiuate, preoti, mistici, fosti si viitori iubiti, pentru a afla un secret previzibil.
Scenele de posedare sunt destul demisto, coloana sonora mi-a placut atat de mult incat am googleit-o) imaginea se vrea stilsh, dar deja mult prea folositele neoane ma cam obosesc.
Actorii, bunicei incepand cu Ava (Louisa Krause) dar si Lou Taylor Pucci, Whitney Able , William Sadler , Dan Fogler sau Carol Kane.