Share

unnamed1

What have I just watched? Cam asta iti vine pe buze dupa ce incepe genericul de final de la DEEP DARK, un film despre care nu stiam absolut nimic, nici macar cum a ajuns la mine in calculator, inainte sa dau play.

Filmul incepe demential, cu un tip care se trezeste brusc din somn si incepe sa traga de un lant care iese din buric, si trage, trage pana isi intoarce intestinele pe dos, adica pe dinafara, apoi peisajul se schimba brusc si continua calm, cu poza unui bebelus si cu un voice-over din care aflam visul de-o viata al protagonistului: sa fie un artist recunoscut.

Este vorba de Herman (Sean McGrath), un artist, daca il putem numi asa, care locuieste impreuna cu mama lui, si care sufera de lipsa de inspiratie. Asta pana cand unchiul sau, un alt artist de succes, ii inchiriaza camera unde si-a gasit el pe vremuri muza. Inspiratia vine de unde nu te astepti, in cazul de fata dintr-o gaura neagra din perete care mai intai ii trimite mesaje scrie pe biletele apoi incepe sa-i vorbeasca cu o voce sexi (Denise Poirier, din animatia Aeon Flux), (mie mi-a adus aminte de HER) si sa-l ajute in arta lui, avortand niste bile mucilaginoase si propunandu-i un  pact: el urmeaza sa ii ofere din cand in cand companie, iar ea ii va livra bile care-i transforma instalatiile in opere de arta. Pretentiile “gaurii” nu se opresc aici, ci devin din ce in ce mai ciudate…dar nu vreau sa dau spoilere..

Aceasta “glory hole” a creativitatii devine posesivs si geloasa si ii elimina pe cei care i-ar putea sta in calea fericii din relatia cu noul artist.

Mai in gluma mai in serios, pune intrebari despre talent si despre disperarea cu care unii ar vrea sa reusesca in lumea artei, intr-un mod in care nimeni n-a mai facut-o. Vizionabil, fara pretentii si nu-i chiar horror, ci mai degraba un fel de comedie fantastica destul de originala.

Aici gasiti un interviul cu regizorul Mike Medaglia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*
Website