Share

 

De miercuri pana duminica, in Brasov, s-a dat liber la horror, s-a impartit cu generozitate in portii mari si mici, internationale si autohtone, pentru toate gusturile, indiferent cat de bizare ar fi ele.
Horrorum a luat o pauza de haosul urban al Bucurestiului si s-a avantat in inima racoroasa a Transilvaniei, unde a petrecut alaturi de iubitori de senzatii tari si de oameni misto care nu concep sa treaca o saptamana fara sa vizioneze cel putin un film horror.
Cea de-a 3-a editie a Festivalului DRACULA FILM ne-a venit in intampinare cu filme bune si nebune care ne-au pus sangele in miscare, cu workshopuri tinute de maestri, petreceri pana dimineata in Beciul Groazei si alte delicatesse..
Selectionerii ne-au oferit un platouas cu de toate –zombie, fantome, psihopati, apocalipse, demente vizuale& sonore, splattere, slashere, found-footage, scurtmetraje romanesti si straine, lungmetraje debutante, productii premiate la festivaluri de gen. In afara competitiei am facut slalom cu maratoane, filme-clasice si cult sau seriale cool care merita readuse in atentia publicului.
In COMPETITIA OFICIALA au concurat 6 filme, iar trofeul a luat drumul Israelului, premiat fiind fix filmul la care am chiulit din motive cat se poate de obiective. Pentru ca nu stiu ce sa va povestesc despre el dau copy-paste la explicatia juriului: “Pentru ineditul mod de a prezenta o poveste cu ajutorul tehnologiei “viitorului” si de a-l face partas pe spectator la evenimentele de pe ecran. Proaspat, inovator si visceral”.
Este vorba de JeruZalem, regizat de fratii Doron si Yoav Paz, film ce prezinta povestea a doua turiste americane ce au ghinionul de a nimeri in timpul Apocalipsei in Ierusalim. Invazia demonilor si a creaturilor mitologice este filmata de una dintre turiste prin intermediul Google Glass.

Pentru LITTLE DRACULA a fost concurenta mare, adunata din zone geografice cat mai indepartate: Japonia, Brazilia, Spania, Grecia, Irlanda, Portugalia.
Toate sm au fost brici, dar castigatorul, YAYOS (Spania) s-a detasat clar. Citire de la juriu: “pentru inteligenta cu care citeaza discret din David Lynch si din filmul cult Invasion of Body Snatchers, realizand un horror psihologic extrem de tensionant. Scenariul parabola releva psihoza posibila in cadrul unei societati bolnave unde empatia exagerata denota ipocrizie si falsitate”.
Pe locul doi in topul preferintelor personale a fost scurtmetrajul grecesc Inner World, semi-absurd, cu o atmosfera apasatoare si cu un mesaj care inca imi da fiori: anihilarea individualitatii. Cel mai putin mi-a placut Sugar Zombie, (prefer Juan de los Muertos) dar asta o pun pe seama invaziei de filme cu zombie de care mi s-a cam luat.
De cele romanesti nu povestesc pentru ca nu am servit..

M-am crispat la unison cu publicul de la Sica Alexandrescu la tulburatorul The Witch, impecabil nu doar viziual, am zambit la musicalul Liza the fox Fairy (care m-a facut sa vreau sa revad Happiness of the Katakuris) si am apreciat partial The Visit, de la care aveam asteptari mult mai mari. Despre astea o sa povestim separat.

La categoria ASA NU as strecura filmul italian The Perfect Husband, slab jucat& regizat, de fapt cel mai slab din cele vazute in aceasta editie. Nici macar abundenta de sange nu a putut sa-l spele de pacate.
Spre exasperarea unora, si spre satisfactia mea, cel mai discutat film al acestei editii a fost Be My Cat: A Film For Anne, unul dintre cele mai curajoase filme romanesti independente realizate in ultima vreme. Efortul lui Adrian Tofei nu a ramas neobservat nici de catre juriul care i-a oferit o mentiune. “pentru ca este sinistru, nelinistitor si dureros de privit. O combinatie perfecta intre interpretarea actoriceasca si idee”.
Nu-mi pare rau ca am ratat blockbusterele Goosebumps si Hotel Transylvania, pentru ca am sansa se le vad cat de curand pe marile ecrane dar regret ca n-am fost in stare sa ma deplasez la obscenul Bunny The Killer Thing, care presimt ca era pe gustul meu.
Pe gustul meu a fost si concertul lui Simon Boswell, poreclit „maestrul sunetelor terorii”, in special cand am auzit accentul inconfundabil al unui alt maestru – Jodorwsky – invitandu-ne sa Close your eyes

Misto si momentul muzical din Hardware ( Public Image Ltd), cu Alin Ludu Dumbrava, backing vocals cantand “This is what you want, this is what you get!”

Ne vedem la anul la noua editie Dracula!

La categoria foto nu stam prea bine:

20151007_201926

20151008_173033

20151008_173330

20151008_173356

20151008_173443

20151007_204236

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*
Website